duminică, 13 iunie 2010

Muzeul Kalinderu- arhitect I. D. Berindey

Cu vreo 100 de ani în urma şi mai bine se construia această clădire, sau ansamblu de (4?) clădiri, proprietarul fiind Iancu Kalinderu, academician, jurist, colecţionar de artă, administrator al Domeniilor Coroanei şi filantrop! Cam aşa arăta în perioada interbelică: o construcţie în stil eclectic francez, varianta sorcovă aş zice. Cam încărcată, cu atâtea statui şi reliefuri.

Câţiva ani mai târziu Kalinderu a murit, iar casa a fost preluată de Ministerul Culturii, ca Muzeu de artă, adunând tablouri flamande, germane, franceze, italiene din perioada medievală, artă românească modernă etc. Directorul muzeului a fost Jean Steriadi. Cutremurul din 1940 şi bombardamentele din 1944 au afectat grav clădirile, una fiind complet distrusă. Alte două componente ale complexului muzeal au fost demolate în 1993. Pe imaginea de mai sus, în stânga, se vede ceea ce presupun a fi un colţ din corpul care a rămas până astăzi.

Nu am găsit imagini vechi cu actualul sediu (doar , în Jurnalul Naţional, ceva planuri ale lui Berindey, cred însă că sunt ale unui alt corp decât cele 2), dar se pare că beneficia de aceeaşi ornamentaţie exuberantă, căzută victimă calamităţilor naturale, războaielor, comuniştilor (care au desfiinţat muzeul), hoţilor, restaurărilor nefericite. Cred că ceva s-a păstrat: zilele trecute am remarcat pe faţa laterală un basorelief înfăţişandu-l pe Mântuitor. Proprietate a Facultăţii de Arte Plastice, a Uniunii Artiştilor Plastici, poate chiar şi a nimănui în anumite perioade, clădirea a fost trecută acum câţiva ani în administrarea Muzeului Naţional de Artă, drumul până la o recuperare decenta se pare că este însă lung. Totuşi, câte ceva din interioare arată foarte bine, după cum vedem tot în JN: aici şi aici. Decoraţia interioara era încă de acum nişte ani buni într-o stare precară de conservare, nu am idee dacă a mai rămas ceva. Se aflau acolo cópii după Sebastiano Ricci, Tiepolo, Frans Hals, Jordaens, Dürer, iar pe plafonul casei scării o compoziţie a lui Arthur Verona. Bibliografie: Petre Oprea- Itinerar prin case vechi din Bucureşti, Editura Sport-turism 1986, V Bilcea, A Bilcea- Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti, editura Meronia 2009, S Stan- Muzeul Kalinderu, o restaurare fără sfârşit, Jurnalul Naţional 19 Dec 2009, G A Ion- Muzeul Kalinderu- între bombardamente şi nepăsare, Gândul 1 Oct 2005, L P Buzoianu, E Bădescu- Case vechi din Bucureşti, 2001

3 comentarii:

Raiden spunea...

Ce bine ca m-am lamurit care era treaba cu Muzeul Kalinderu! Nu mi-era deloc clar cate corpuri avea muzeul si exact cum se situau.

Este evident ca intreg complexul a suferit stricaciuni la bombardamente si la reconfigurarea zonei dupa razboi (ansambul "sala Palatului RPR, strapungerea Stirbei-Voda inspre Calea Victoriei), reconfigurare care a distrus ireversibil perimetrul din spatele Palatului Regal.

Cu siguranta corpul ramas in picioare avea ornamentatie bogata pe exterior. Astazi este banal si de-abia daca il vezi cand treci pe strada.

ADRIAN spunea...

Kalinderu era socrul lui Zizi Cantacuzino-Granicerul, a caror casa tocmai ce se demola ... bustul fiicei sale se afla in curtea dinspre strada Gutengerg, in fata intrarii.

elle spunea...

frumos interiorul :)