Înapoi unde rămăsesem. Peste drum de casa Monteoru o altă clădire nouă- hotelul Tulip (arhitect Marilena Bucur) care mi se pare unul dintre cele mai fericite exemple de arhitectura moderna din oraş.
Pentru subiectul principal de astăzi trebuie să traversăm din nou, şi lângă casa Monteoru dăm de palatul Romanit, actualul Muzeu al Colecţiilor de Artă.
În forma iniţială casa a fost ridicată acum aproape 200 de ani pentru boierul şi (proto)scriitorul Constantin Faca. Diversele surse pe care le-am consultat nu cad de acord asupra aripii actualei construcţii care ar reprezenta edificiul iniţial. Astfel am putut afla pe rând că aripa centrală, aripa dinspre Calea Griviţei sau aripa dinspre nord sunt ceea ce a rămas din casa lui Faca. Ceva îmi spune că aripa centrală este răspunsul corect. Iată aripa nord:
Aceleaşi surse continuă povestea Palatului în mod absurd: după moartea lui Faca moştenitorii lui i-au vândut casa (încă neterminată) vistiernicului Romanit. Numai că tot sursele spun că Faca a murit în 1845 iar Romanit în 1834. Să presupunem ca vânzarea s-a produs înainte de moartea lui Faca? Probabil...
Toată lumea citează o scrisoare a lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri, scrisă spre finele secolului 19. Păi?
„Casa lui Romanit fusese concepută şi ieşită din temelii de Faca, şpeţ care, murind fără a apuca s-o isprăvească, epitropia copiilor a vândut-o boierului Romanit, un grec îmbogăţit. Domnul ştie cum. Acesta a isprăvit-o şi a împodobit-o cu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun gust lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad. Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Uşak şi Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsarie groasă de Damasc şi de Alep. Scaunele şi canapelele, toate de lemn de mahon şi abanos, încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, erau îmbracate cu piele de Cordova. În toate odaile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia, tăiate cu diamanturi, în care se oglindeau seara aceea mii de lumânări... etc etc.”
După moartea şi a lui Romanit, casa devine sediul Cancelariei Domneşti (domnitor era Alexandru Dimitrie Ghica). În 1836 casa este cumpărată de stat, cine ştie ce afaceri profitabile cu statul se faceau şi pe vremea aia. Sau e şmecherie modernă? Arhitectul Michel Sanjouand a executat lucrări de renovare/finalizare. Prin anii 50 ai secolului 19 palatul devine sediul Ministerului de Finanţe. Actuala formă datează din deceniul penultim al aceluiaşi secol, când arhitectul Nicolae Cerchez a adăugat corpuri noi (cele laterale?). Cum arăta clădirea pe la începutul secolului 20 vedem la Dan. (ceasul avea să dispară prin 1940, cf Gh Crutzescu, mai jos o poză cu aripa centrală şi locul de unde lipseşte acel ceas).
După venirea ciumei comuniste interiorul palatului a fost în mare măsura distrus. S-au pierdut astfel plafoanele rămase de pe vremea lui Romanit, realizate în lemn sculptat şi frize pictate cu peisaje din Constantinopol.
Prin 1977-78, dupa lucrări de renovare, s-a deschis Muzeul Colecţiilor de Artă, care a adunat bunăoară colecţia lui Anastase Simu (după demolarea muzeului Simu), a lui K Zambaccian, Slătineanu, George Oprescu etc etc.
Şi la final poze cu balconul susţinut de lei- corpul de sud, faţada dinspre Calea Victoriei
şi acelaşi corp, faţada dinspre Calea Griviţei
P.S. la comentarii, Dan lamureste multe dileme. Multumim!
.jpg)
6 comentarii:
Eu nu stiam nimic despre acest palat. Aidca stiu ca erau colectiile de arta si atat. A iesit bine. Scurt si la obiect.
Am o poza misto cu hotelul Tulip de pa CV, luat din curte de la Monteoru. Casa Monteoru. O caut si daca o gasesc o trimit sa o inserezi. Chiar arata bine.
Felicitaciones!
Ma bucur sa vad ca restaurarea e gata, cel putin la exterior. Oare o fi gata si inauntru? Cand l-au inchis ziceau ca va fi gata in 2010, dar nu mai tin minte daca se specifica si o luna. In toamna dau prin tara si mi-ar placea sa vizitez muzeul redeschis integral.
Asa au zis si cu Muzeul Antipa. L-au inchis in ianuarie 2009 spunand ca exact peste un an va fi redeschis. Ei bine, suntem in 2010 luna .... iulie si inca lucreaza acolo. Chiar am vorbit cu cineva care e restaurator de meserie si spunea ca lucreaza la Antipa (trebuia sa ne vedem sa discutam).
In mod normal, fiind institutie de stat, serviciile de refacere sunt incredintate prin licitatie unor firme private. Conform contractului ala trebuie sa termine la un termen stabilit. Conform caietului de sarcini institutia trebuie sa spuna de cati bani beneficiaza si de unde sunt ei. Deci se bate palma pe o suma si pe un termen. Probabil ca nici unu dintre astea nu se respecta. Acum ma intreb de ce? Care e cauza si care efectul? Li se iau banii astora cu muzeul? Sunt lenesi cei de la firma privata? Toate astea ar trebui sa se lase cu procese. Nu ai dus la indeplinire lucrarea in termen? Proces - despagubiri. Nu ai finantare si ma tii pe mine din treaba? Proces - despagubiri.
Poate c anu e chiar asa simplu, dar eu asa vad.
Articolul tǎu este interesant şi bine scris.
Totuşi, câteva clarificǎri şi completǎri meritǎ fǎcute.
În 1812, clucerul Constantin Facca începe construcţia unei case pe Podul Mogoşoaiei, colţ cu Calea Târgoviştei (Calea Griviţei de azi).
Dupǎ un an, prin 1813-1814, Facca moare şi moştenitorii vând casa neterminatǎ marelui vistier şi fost vornic Grigore Romanit. Familia Facca nu a apucat, deci, sǎ locuiascǎ în casǎ ; în aceastǎ vreme ei locuiau în casa bǎtrâneascǎ construitǎ de Ioan Facca, tatǎl lui Constantin, ce se gǎsea, pare-se, lângǎ viitoarea Casǎ Grǎdişteanu-Ghica (despre care a scris Ştefan acum câteva luni), tot pe Podul Mogoşoaiei.
Printre moştenitorii lui Constantin Facca gǎsim pe Ecaterina, care în 1824 s-a cǎsǎtorit cu marele ban Costache Ghica şi pe (ATENŢIE) Costache Facca, care era dramaturg şi umorist. Deci nu Constantin care a început construirea casei, ci fiul sǎu Costache scriitorul este cel care a murit în 1845 (confuzia ta se datoreşte stilului neclar al multor istorici, unii chiar importanţi).
Grigore Romanit este cel care a terminat de construit casa, iar în anii 1822-1828 acesta a pus de mai multe ori la dispoziţia lui Grigore Vodǎ Ghica, primul domn pǎmântean dupǎ regimul fanariot, frumoasa casǎ pentru balurile şi petrecerile Curţii. Vistierul Romanit şi Grigore Ghica erau prieteni apropiaţi ; deseori, domnitorul venea dupǎ amiezile în aceastǎ casǎ sǎ bea “cahfea şi ciubuc” şi sǎ stea la “taifas” cu Romanit.
În 1834 Romanit a murit şi odatǎ cu urcarea pe tron a lui Alexandru Ghica, casele sunt închiriate statului pentru Cancelaria Domneascǎ.
În 1836, casele sunt cumpǎrate de stat, reparate de arh. M.Sanjouand (care tocmai terminase de construit în apropiere Palatul viitorului domn Barbu Ştirbey) şi folosite din 1838 ca sediu pentru Curtea Administrativǎ.
În primii ani dupǎ 1840, pe timpul lui Gheorghe Vodǎ Bibescu, aici s-a instalat Ministerul de Finanţe (în anii ’30, dupǎ aproape un veac, acestǎ instituţie funcţiona tot în casa Romanit !!!).
În 1881 are loc o extindere a casei, pe direcţia Cǎii Griviţei, dupa planurile lui N.Cerchez. Dupǎ câţiva ani, acelaşi arhitect a adǎugat corpuri noi şi a supraetajat ansamblul, care capǎtǎ astfel aspectul şi forma de “U” pe care o are şi azi, devenind un adevǎrat palat.
Dupǎ cutremurul din 1977, palatul a fost reparat şi consolidat, iar dupǎ un an a devenit sediu al Muzeului Colecţiilor
***Casa iniţialǎ inceputǎ de Facca şi terminatǎ de Romanit era aşezata unde avem azi aripa de sud a palatului, adicǎ la intersecţie (aşa dovedesc planurile Borroczyn din jurul anilor 1850 şi a Lt.Col.Papazoglu de la 1871). Ulterior, casa s-a extins spre N.
Intotdeauna e greu sa postezi dupa Dan. E ca si cum ai concerta dupa Metallica :)
As mai adauga si faptul ca interiorul a fost foarte bine gandit, are capacitatea de a ``absorbi`` foarte multi vizitatori, acum cativa ani au fost niste evenimente interesante, cum ar fi o expozitie cu niste tablouri aduse din Franta sau noaptea portilor deschise sau cum se cheama.
Desi cozile din curte pareau impresionante, totul a mers f. bine iar in interior te puteai uita linistit la tablouri, fara a avea senzatia ca te calci in picioare cu ceilalti.
In ce priveste cladirea de la intersectia cu grivitei, nu inteleg ce va place atat de mult, ma plimbam acum cativa ani cu sotia si imi zice: a iesit bine si m-am uitat ciudat la ea, mai ales ca, spre rusinea mea, sunt o mica rotita dintre cei care au contribuit la inaltarea catorva monstri din Bucale, inclusiv a cladirii care e in the very first picture from this article
Nu „ciuma comunista“ a distrus interioarele, ci mai ales cutremurul din 1940, cand au cazut frescele interioare care reprezentau cartiere elegante de pe malul Bosforului (o moda din prima jumatate a secolului al XIX-lea). Petre Oprea a publicat niste fotografii alb-negru pe care le-a gasit despre aceste fresce in cartea sa despre interioare pictate in casele bucurestene („Itinerar inedit prin case vechi din Bucuresti“). La restaurarea de dupa cutremurul din 1977, inginerul de rezistenta a gasit inclusi in zid, stalpii de lemn ai balconului din aripa initiala (aripa dinspre Grivita).
Trimiteți un comentariu