Nu intentionez sa fac nici o mini biografie a arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti si nici un mic album al operei sale. Ce vreau sa facem aici este sa punem la un loc un minim de informatie si de imagine, de dragul Bucurestiului (eu as spune Bucurestiului disparut pentru ca ce a ramas, mie imi aduce aminte de ce a fost). Pentru mai multe detalii despre cel care a incercat sa impuna un stil autohoton in arhitectura gasiti pe site-uri de specialitate. Locul in care este amplasata cladirea, in zona Pietei Victoriei unde mai sunt inca 2 muzee - Muzeul de Stiinte Naturale "Grigore Antipa" si Muzeul de Geologie, poate sa devina un soi de QUARTIER MUSEUM asa cum este in Viena. Daca ar putea sa se lipseasca de microfoanele din peretii Paltului Victoria si sa mute un muzeu de arta moderna acolo, iar guvernul in Casa Poporului (si asa prea mare)s-ar putea realiza acest proiect. Din zona asta nu mai e decat o aruncatura de bat pana la Muzeul Colectiilor de Arta si inca pe atat pana la Palatul Regal. Sa ii redea Podului Mogosoaiei stralucirea de alta data. Aproape 30 de ani a durat ridicarea si finalizarea constructiei. In 1941 se termina lucrarile si capata forma finala, cea pe care o are si azi. In perioada comunista se lipeste inca o aripa, in spate, care va deveni Muzeul Partidului Comunist Roman, loc de pelerinaj pentru elevii plictisiti si motiv de inalta mandrie patriotica pentru pionierii apretati. In poze o singura imagine se gaseste cu "lipitura" dintre cele doua aripi. Cred ca este EVIDENTA. Cine trecea cu tramvaiul pe Bulevardul 1 Mai si cine avea treaba la Spitalul Filantropia (de obicei femeile care avortau ilegal) intrarea din acelasi bulevard, putea sa vada, cred ca inca mai exista, un mozaic de toata jena, de dimensiuni impresionante, cu imagini tipic comuniste, femei si barbati in avantul luptei sau al productiei. Femeile au fuste lungi iar barbatii salopete, sepci si figuri coltoase, darze. De cate ori ii vedeam imi aminteam de statueta aia care aparea la filmele rusesti pe generic (Mosfilm). Cam asta este. Speram ca e de folos. Cu alte imobiliare aprtinand aceluiasi arhitect revenim cat mai curand.
6 comentarii:
apropo de pomenitul posibil cartier al muzeelor: in zona mai exista Muzeul Zambaccian si Muzeul Hartilor. unde mai pui ca in zona a mai fost si Muzeul Avakian, al carui sediu a fost revendicat de catre urmasii fostului proprietar. si se mai afla Muzeul Satului, in capatul Kiseleff-ului, cu alte doua muzee la fintina Miorita: Muzeul Minovici, care tine de Muzeul Municipiului Bucuresti, si Muzeul de Arta Apuseana Veche.
Muzeul de Arta Apuseana Veche este in a doua vila Minovici? Deci nu aia de la strada ci aia mai retrasa cu influente arhitecturale gotice.
intr-adevar, in cea de a doua casa (vila), care pare a fi decupata dintr-un peisaj englezesc. in cea de la strada, mai aproape de un stil neo-romanesc, este o filiala a Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti. e de vizitat si muzeul asta, pentru paragina in care e lasat - l-am vazut acum vreo patru ani. ma intreb daca nu l-or fi inchis, ceea ce este posibil.
Nu am fost sa vizitez nici una dintre casele Minovici, spre rusinea mea. O sa incerc sa imi fac timp intr-o zi.
Spitalul Filantorpia este o maternitate in care s-au nascut extrem de multi copii si la care veneau in general femei care vroiau sa faca copii (tratamente de fertilitate si alte d'astea), asa ca textul cu femeile care venea sa avorteze ilegal nu prea sta in picioare. Cladirea a devenit Muzeu al "miscarii revolutionare" cu mult timp inainte de decretul privind interzicerea intreruperii sarcinii.
Zona Piata Victoriei poate, pe aceeasi linie, sa fie un qartal al spitalelor: Polizu, Filantropia, Sf.Maria, Spitatul de Arsi, Elias, Parhon, Grigore Alexandrescu ...
A fost o gluma aia cu femeile. Asta nu inseamna ca nu se produceau avoturi la Filantropia. Normal ca mai multi s-au nascut decat avorturi. Ma rog...
Da, se poate face si un cartier de spitale. Ar fi ceva inedit. Mai ales ca unele sunt dotate cu aparatura de muzeu.
Trimiteți un comentariu