O alta casa cade sub buldozerele Directiei de Cultura Bucuresti si ale Primariei Sectorului 1. Incep sa ma indoiesc serios de bunele intentii ale lui Chiliman si ma intreb pentru ce toata acea fandoseala cu tricou verde - SALVATI PARCUL BORDEI. Sa-l salvam pentru altcineva?
Nu fac acum decat sa semnalez aceasta noua disparitie prin doua articole aparute pe Adevarul si Hotnews.
A proiectat case la Balcic pentru oameni de cultura sau politici - Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Mateiu Caragiale, Victor Eftimiu, doctorul Paulescu, Ion Pilat, Eliza Bratianu, Mircea Cancicov, s.a. blocuri de locuinte (str. Brezoianu) sau cladiri de interes public - Spitalul Fundeni (Institutul de Igienă şi Sănătate din Bucureşti cum s-a numit pana dupa razboi), Primaria din Balcic precum si Halele Obor.
A fost indrumata catre aceasta vocatie de catre insusi Ion Mincu, prieten al familiei Delavrancea, inca de mica, pasiunea incepand ca joc, arhitectul Mincu jucand rolul de examinator al micutei Henriett. La momentul obtinerii diplomei indrumator i-a fost arhitectul Cristofi Cerchez iar apoi arhitectul Constantin Joja. Octav Doicescu a fost si el printre cei care i-au influentat opera.
Henriette Delavrancea-Gibory este alaturi de Horia Creanga, G.M. Cantacuzino sau Duiliu Marcu unul dintre arhitectii care au influentat arhitectura romaneasca in sensul modernzarii si imprimarii unui stil aparte.
Culmea ironiei este ca intre 7 august si 20 septembrie 2009 la Muzeul National de Arta din Capitala a avut loc o expozitie itineranta (urmand sa plece in Bulgaria, la Balcic si la Sofia) cu pictura, schite si planuri arhitecturale ale artistei, expozitie de care s-a ingrijit arhitecta Milita Sion.
Portretul artistei realizat de catre Eustatiu Stoenescu
Articolul Catiusei Ivanov pe Hotnews:
O bijuterie marca Henriette Delavrancea, condamnata la demolare
Directia pentru Cultura Culte si Patrimoniu a Municipiului Bucuresti a condamnat la demolare o casa unicat in Bucuresti, facuta de arhitecta Henriette Delavrancea Gibory in stilul celebrelor vile de la Balcic. Este vorba de o vila parter cu etaj aflata pe bd. Aviatorilor, la nr. 92. In loc va aparea un bloc cu patru etaje.
Avizul prin care se decide demolarea casei a fost semnat de fostul director al Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu a Municipiului Bucuresti, Eugen Plesca, pe data de 24 septembrie 2009. Proprietarul care a dorit sa-si demoleze casa este Florin Enache, iar arhitectul care a facut proiectul de desfiintare, Molnar Andrei. Coincidenta sau nu, exact in aceeasi zi Consiliul Local sector 1 a aprobat si Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba in loc construirea unui bloc de patru etaje. Acest proiect a primit aviz de la Directia pentru Cultura cu doua zile inainte. Proiectul pentru Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba construirea blocului de patru etaje este semnat de firma de arhitectura VELPLAN.
Casa de pe bd. Aviatorilor, nr. 92 se afla intr-o zona protejata. Conform regulamentului de zone protejate, gradul de protectie este maxim: „se protejeaza valorile arhitectural-urbanistice, istorice si de mediu natural in ansamblul lor: trama stradala, fondul construit, caracterul si valoarea urbanistica: sunt permise interventii care conserva si potenteaza valorile existente”. De asemenea, conform studiului istoric intocmit de Cezara Mucenic pentru aceasta casa, valoarea arhitecturala a acesteia este mare, valoarea urbanistica, medie, valoarea de vechime-autenticitate, medie, iar cea de unicitate. medie. Conform legii, daca dintr-un studiu istoric reiese ca un imobil acumuleaza mai mult de doua valori medii, acesta trebuie clasat, nu demolat. Cu atat mai mult cu cat, acesta avea la trei capitole valoare medie si la unul valoare mare.
Arhitectii despre casa din Bd. Aviatorilor nr.92
Milita Sion, arhitecta care a studiat opera Henriettei Delavrancea
„Aceasta casa proiectata de doamna Delavrancea este unica deoarece reprezinta o transpunere a stilului de la Balcic in Bucuresti. Este vorba despre acoperisurile plate, despre logii, o mare simplitate a conceptiei si a trasarii, stil care a constituit apogeul in cariera doamnei Delavrancea si care a facut epoca in perioada interbelica, in perioada 1930-1940.
Mi se pare inadmisibil ca acest domn de la Directia de Cultura sa comita o astfel de crima, stergand urmele unei case care in mod normal trebuia declarata monument istoric. In acest moment am facut o lista cu lucrari ale doamnei Henrietta Delavrancea, de a carei opera m-am ocupat, pentru a fi declarate monument istoric. Inteleg ca evenimentele acestea mi-o iau inainte. Si distrug o contructie pe care noi o consideram de mare valoare. Oamenii care fac asemenea lucruri ar trebui destituiti imediat. Nu au ce sa caute intr-o institutie de cultura si sa hotarasca asupra patrimoniului. Intrebare: pe cine a consultat cand a dat aviz de demolare? Uniunea Arhitectilor si Ordinul Arhitectilor din Romania sper sa protesteze cu vehementa si sa opreasca acest act de distrugere a patrimoniului arhitectural romanesc. O a doua casa ca aceasta nu exista in opera doamnei Delavrancea si nu exista nici in general.
In acest moment suntem in curs sa deschidem o expozitie in incinta palatului regal cu tema: arhitectura doamnei Delavrancea la Balcic in anii 1930-1940. Aceasta actiune urmareste sa stabileasca o zona de protectie in jurul caselor construite de Henriette Delavrancea la Balcic. Mi-e rusine ca ma lupt pentru patrimoniul romanesc in afara granitelor, cand noi, in Bucuresti, il distrugem cu mare voiosie”.
Dan Marin, vicepresedintele OAR Bucuresti
“Din pacate, mult mai mult ca in alte parti, la noi nu exista nici un respect pentru cladiri; sunt succesiv transformate si prost intretinute, in asa fel incat, nu dupa multi ani, imaginea lor sufera foarte mult, devenind uneori de nerecunoscut. Maltratate, cladirile pierd multe din calitatile initiale si in final sunt declarate fara valoare si demolate. Intr-o anumita masura, asta este si situatia casei Prager, sensibil modificata astazi; numai ca in acest caz, lucrurile sunt mai grave. Studiul istoric a relevat existenta unor valori care, insumate, ar fi permis clasarea ca monument a cladirii si ar fi permis, prin restaurare, revenirea la imaginea ei initiala. Dar Directia pentru Cultura a Muncipiului Bucuresti – institutie teoretic subordonata Ministerului Culturii – a ignorat complet studiul si pe 24 septembrie 2009 a acordat aviz favorabil demolarii, actionand cu premeditare. Ar fi putut face cunoscuta solicitarea de desfiintare a cladirii, discutand-o cu Comisia zonala Bucuresti a monumentelor istorice, a carei sedinta a avut loc pe 25 septembrie 2009; nu a facut-o insa, pentru ca stia ca aceasta se va opune.
Traim in continuare intr-o realitate absurda si schizofrenica: la data cand “aparatorii” legali ai patrimoniului bucurestean semnau avizul de demolare, imaginile casei de pe Bd. Aviatorilor 92 erau expuse - alaturi de imaginile intregii opere arhitecturale a Henrietei Delavrancea – la Muzeul National de Arta al Romaniei, in cadrul expozitei retrospective a arhitectei!”
Henriette Delavrancea - Gibory este unul dintre cei mai valorosi arhitecti romani din perioda interbelica. Cele mai renumite constructii facute dupa proiectele ei sunt: resedinta generalului Rasoviceanu, Primaria din Balcic, vila “Lupoaica” a lui Nae Ionescu, planurile Pavilionului Granicerilor din ansamblul regal si ale vilelor lui Ion Pillat si Elisa Bratianu, toate din Balcic. “O mare doamna aceasta arhitecta! Cladirile proiectate de ea sunt cu totul deosebite, o imbinare intre nou, modern si vechi, neoromanesc. Cu cat sunt mai greu de gasit aceste cladiri, cu atat sunt mai valoroase. Henriette Delavrancea a fost o adevarata artista”, a spus despre ea arhitecta Milita Sion.
Articolul Ralucai Curtean si Simonei Soare pe Adevarul
Bucureşti: Casă veche de 100 de ani, dărâmată în trei zile
Sâmbătă dimineaţa, la ora 8.00, o echipă de muncitori cu buldozere s-a prezentat la adresa Bulevardul Aviatorilor nr. 92 şi a pus la pământ mai bine de jumătate din casa cu etaj, construită în stilul celebrelor vile de la Balcic.
S-au oprit abia pe la prânz, când mai multe ONG-uri şi repezentanţi ai ministerului Culturii au intervenit, solicitând ajutorul poliţiei pentru a stopa continuarea demolării.
Muncitorii au revenit duminică dimineaţa, deşi casa fusese înconjurată de maşinile ONG-iştilor. A fost nevoie de o ameninţare cu bombă şi de intervenţia poliţiei pentru a salva măcar o parte din ceea ce a fost considerată o bijuterie arhitecturală.
„Am auzit o bubuitură. Am crezut că este cutremur. Am chemat Poliţia şi Jandarmeria. Nu vă puteţi imagina ce praf era în momentul demolării. Avem maşinile pline de moloz“, a spus unul dintre vecinii din zonă. Azi-dimineaţă, la ora 5.00, s-a auzit din nou zgomotul excavatorului.
„Am chemat imediat poliţia şi după aproximativ o oră nu s-au mai auzit excavatoarele. Îmi pare rău de această casă! Nu era foarte deteriorată, nu trebuia demolată. În plus, era de patrimoniu“, spune Iulia Marinescu, care locuieşte lângă imobilul demolat.
Clasat monument istoric prea târziu
Casa, deşi aflată în aria de protecţie a două monumente, unul dintre ele fiind parcul Herăstrău, a fost demolată în baza unui aviz dat de către Eugen Pleşca, fostul director coordonator al Direcţiei de Cultură Bucureşti.
„Casa de pe Aviatorilor nr 92 era în aria de protecţie a două monumente şi avizul ar fi trebuit să vină de la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi nu de la Direcţia de Cultură“, ne-a declarat Petre Guran, consilierul ministrului Culturii.
În baza avizului dat de Direcţia de Cultură, Primăria Sectorului 1 a eliberat autorizaţia de demolare. Purtătorul de cuvât al instituţiei, Alexandru Ichim, a declarat că autorizaţia a fost emisă în baza tuturor avizelor eliberate de instituţiile responsabile.
Ministerul Culturii, sesizat asupra abuzului, a declanşat procedura de clasare a imobilului cu câteva zile înainte de începerea demolării, însă nu s-a ţinut cont de ea.
„Această procedură proteja casa. Nu aveau voie să se mai atingă de ea până când nu era clar statului ei“, ne-a declarat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.
Pe de altă parte, Eugen Pleşca, cel care a semnat avizul de demolare, spune că imobilul nu era clasat ca monument istoric. „Ministerul Culturii trebuia să ne anunţe că acesta este monument istoric. Eu am procedat corect“, se apără Pleşca.
„Ministerul Culturii trebuia să ne anunţe din timp despre intenţia de clasare a imobilului“
Eugen Pleşca semnatarul avizului de demolare.
Articole pe aceeasi tema:
Iata ce scrie pe site-ul institutiei despre misiunea pe care si-o propune.
Prezentare
Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti este un serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Direcţia îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional în domeniul culturii şi artei, al cultelor, al protejării patrimoniului cultural naţional şi al valorificării şi dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivităţii locale.
Activitatea Direcţiei este condusă pe plan local de către prefectul municipiului Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 4, alin. (1), din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului - republicată
Direcţia este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor art. 16, alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 9/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi în conformitate cu legislaţia română în vigoare .
Principalele atribuţii :
1. îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional;
2. colaborează cu autorităţile administraţiei publice şi cu instituţiile specializate pentru protejarea şi punerea în valoare a bunurilor din patrimoniu cultural naţional şi aplică în acest sens prevederile legale în domeniu;
3. participă la cererea autorităţilor abilitate şi împreună cu acestea, la acţiuni de control al respectării legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
4. avizează, potrivit legii, înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea instituţiilor publice de cultură şi a aşezămintelor culturale care funcţionează sub autoritatea consillilor judeţene sau locale;
5. finanţează, în condiţiile legii, programe, proiecte şi acţiuni culturale;
6. sprijină, în condiţiile legii, activitatea organizaţiilor neguvernamentale şi a altor persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniile culturii şi cultelor;
7. iniţiază şi sprijină, în condiţiile legii, acţiuni de revitalizare a tradiţiilor şi obiceiurilor locale, a ocupaţiilor specifice tradiţionale, de formare a specialiştilor şi meseriaşilor în domeniul artizanatului şi meşteşugurilor tradiţionale;
8. editează sau sprijină, în condiţiile legii, publicaţii de specialitate şi de informare în domeniul culturii şi artei;
9. solicită şi primeşte, în condiţiile legii, în nume propriu sau în numele şi pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, de la autorităţi ale administraţiei publice, de la instituţii publice şi de la persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniul cultural, al artelor şi informării publice, date şi documente necesare pentru exercitarea atribuţiilor ce îi revin;
10. controlează respectarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor la Fondul Cultural Naţional, în condiţiile şi la termenele stabilite prin lege;
11.îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii şi Cultelor în domeniul cultelor ;
12. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional.
Cateva imagini edificatoare:
CALAUL
ALGORITMUL, BATA-L VINA
CATEVA SUGESTII DE LA DIRECTIA PENTUR CULTURA BUCURESTI. ENJOY...
*pozele sunt de pe www.adevarul.ro si www.ziare.com
Traversăm din nou, şi după casa Grădişteanu Ghica dăm un loc unde au existat două cladiri, dar asta acum vreo 100 de ani. Ulterior, la data scrierii cărţii "Podul Mogoşoaiei'', 1943, acolo era un teren viran pe care se cultivau roşii şi cartofi. Acum- un parc, porumbei, două statui. Ion Ghica priveşte spre casa Ghica
iar Nichita Hristea Stănescu, spre casa Hristu.
Mai departe, Biserica Sfântul Nicolae Tabacu.
Prima biserică pe acest loc ar fi fost construită, din lemn, în secolul 17. Biserica a fost refacută în 1710, probabil de către jupânul Dima Tabacul, care i-a pus şi hramul Sfântului Nicolae. Preotul Cozma a fost unul dintre primii care au slujit acolo, iar biserica, precum şi zona din jur i-au purtat o vreme numele. Pisania ne pomeneşte de un Dima Tabacul (altul?) şi la anul 1776, care împreuna cu Draghici Tabacul şi cu preotul Dumitrache se îngrijeau de biserică. Construcţia de zid datează din 1864, din vremea preotului Ştefan Popescu. Mai târziu, printre preoţii care au slujit aici au fost Gala Galaction si Tit Simedrea.
Deşi nouă, a suferit consolidări şi refaceri numeroase în primii ani. Pe flickr am găsit o poză (încarcată de userul care semnează Bucurestii vechi) din 1930. În 1940, la cutremur, turla cea mare a căzut si căzută a rămas.
În interior însa s-a pastrat cupola corespunzatoare. Reparaţiile ulterioare au fost conduse de arhitectul Adrian Gabrielescu (care, deşi bucureştean, a lucrat mai mult în Basarabia).
(update) Si o poza primita de la Raiden. Vedere aeriana, se observa mai bine locul unde a fost turla mare.
Fiind seara de Craciun, incheiem urând cititorilor noştri la mulţi ani şi multă sănătate!
.jpg)
