luni, 14 martie 2011

Casa Sabba Ştefănescu – Arhitect Oscar Maugsch



Aş fi vrut să evit o noua polemica despre (p)renumele arhitectului şi să vă trimit direct la explicaţia lui Adrian Crăciunescu. Am vrut să zic, aşa cum am mai spus, ca nici el nu îşi ştia prenumele, acesta fiind motivul pentru care peste tot se semna pe clădiri O. Maugsch. Am recitit cele scrise de Adrian şi mi s-a părut că văd ceva interesant în semnătura lui. Poate nu mă înşel. Semna pe acte, ca şi pe clădiri, O. Maugsch. Numai ca „M” - ul este făcut mai alambicat şi împreună cu O formează Otto. Ia să vedem:




Sau, aşa cum este în ce-a de a doua imagine cu semnătura, deasupra este un O, parcă adăugat ulterior,aşa cum erau adăugate ulterior literele în vechile documente de ev mediu. Sigur ,e o teorie puţin fantezistă asta cu litera adăugata, dar văzându-i semnătura sunt 100% convins ca îl chema Otto şi nu Oskar.*
Şi acum, că am lămurit-o, să vorbim foarte puţin despre casă şi proprietar. Nu pot să scriu mai mult decât găseşte orice muritor pe Wikipedia. Sunt doi de Sabba Ştefănescu (mai importanţi), dar cel căruia i-a aparţinut casa este tatăl. Am găsit un articol în Jurnalul Naţional şi îmi permit să reproduc pasajele despre educaţia si ocupaţiile acestui om, cu menţinea că articolul, foarte bine documentat, aparţine lui Vasile Surcel (căruia îi şi mulţumesc):

[…] S-a născut la 12 ianuarie 1857, la Craiova. În 1876 a devenit student al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe. În 1878 pleacă la Sorbona, bursier al statului român. Se întoarce licenţiat în Ştiinţele Naturii şi, în scurt timp, este numit profesor secundar la Colegiul “Sf. Sava”. În 1882 el a devenit unul dintre membrii activi ai Biroului Geologic. În anii următori a făcut parte din colectivul implicat în realizarea primei hărţi geologice a României, publicată în 1890. Lui i-a revenit sarcina de a cerceta zonele de deal şi munte din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. […] În 1897 şi-a luat doctoratul la Sorbona cu un studiu despre terenurile Terţiare din România. Ulterior, a făcut studii pe teren, concretizate în descoperirea sitului Eocen de la Azarlîc, “populat” cu fosile de Numuliţi, fiinţe minuscule, acum dispărute. Ceva mai tîrziu, începînd cu 1912, va trece la cealaltă extremă a faunelor fosile şi se va ocupa de evoluţia Mastodonţilor şi a Mamuţilor care au trăit cîndva în Cîmpia Română. Odată numit profesor la Catedra de paleontologie, el s-a preocupat intens cu îmbogăţirea bazei sale documentare, dar şi cu material didactic, fosile colectate în cursul a nenumărate studii pe teren. După o viaţă întreagă dedicată ştiinţei, se retrage la pensie în 1929, la 72 de ani. Moare doi ani mai tîrziu, la 16 august 1931.[…]
Întreg articolul se găseşte aici.

Casa din Piaţa Romană nr 8 a fost construită la 1894** (după cum găsim in LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2004 – MUNICIPIUL BUCUREŞTI) după planurile arhitectului Otto Maugsch în stil art nouveau. 

























Astăzi o putem alătura celorlalte case care odată au aparţinut  unui stil consacrat dar cu timpul trec la stilul de prost gust – împopoţonarea caselor cu tot soiul de firme urât colorate, cu nume caraghioase, reclame de prost gust, termopane si bannere care oribile care acoperă tot ce are casa mai frumos. 



 
Iar aceasta casă a văzut multe într-o perioadă scurtă – showroom de mobilier de birou (probabil perioada in care i s-a tras spoiala de faţadă), magazin de haine „second choice” sau, mai nou, cafenea. Iar la parter eterna covrigărie. Am reuşit sa fac poze cam in toate perioadele. Din păcate nu le mai găsesc pe cele din perioada cu mobilierul, cu atât mai mult cu cat erau făcute către balconul cu ornamente de lemn, care pe vremea aceea era închis cu un soi de oblon, tot din lemn.   



La ultimele poze pe care le-am făcut m-a abordat un domn care s-a prezentat ca fiind proprietarul. Eu nu pot să ştiu dacă aşa este, şi eu mă puteam da drept proprietar, sunt convins că îl luam puţin prin surprindere. Şi nu din cauza tupeului meu. Mi-a promis câteva poze vechi cu casa pe care încă le mai aştept. Trebuie să recunosc faptul că s-a purtat foarte frumos pentru un proprietar de astfel de imobil şi, cel puţin în teorie, a fost foarte cooperant. Cum afară era foarte frig la momentul întrevederii nu am stat să îi explic că este oribil ce vedem în fiecare zi cei ce trecem pe acolo. Iar dacă va citi vreodată ce scriu eu ar mai trebui sa afle ca simplu şi de bun simţ este mult mai frumos decât stilul sorcovă. Iar uşa originală a casei dă mult mai bine cu ancadramentul decât cea de sticlă. Putin mai la dreapta, cum iese dumnealui din casă, are un exemplu ceva mai bun – şi in casa Gh. Petraşcu  e cafenea dar nu e atât de evident. 















Nu aş vrea să închei fără să îi pomenesc pe toţi cei care înşiră fire prin Bucureşti. E greu să vezi ceva dar să mai şi pozezi…



*Adrian a avut o postare în care arata negru pe alb cum că se semna Oskar si nu Otto. Drept pentru care o să îmi permit sa  modific după ce văd postarea.
** Tot de la Adrian Crăciunescu (cu mulţumirile de rigoare) o rectificare:
Pe de alta parte, am un plan de aliniere al strazii Cometa (Caderea Bastiliei) din 1898 care cuprinde toata Piata Romana. Mai am si alinierea din 1891, cu alta configuratie dar care arata ca parcela de azi a mancat terenul uni anume Nic. Moser, colt cu Romana. Cert este ca pe planul aprobat de Consilul Municipal in 1898, aici scrie "proprietatea comunei" si nu Sabba Stefanescu. Deci nu are cum sa fie casa din 1894. Nici pe planul orasului 1895-1899 nu figureaza, ceea ce confirma ce spuneam mai sus. Casa este insa facuta inainte de 1911, data la care figureaza atat ca amprenta cat si ca proprietar.

16 comentarii:

ADRIAN spunea...

Da dar intre timp am dat eu insumi peste un rar document unde s-a semnat Oskar! L-am pus intr-o postare pe care probabil ati ratat-o :)! Multumesc pentru citare! E o casa frumoasa, dar care e inca pe tipicul unei case in untersectie ca urmare cumva a formei inguste a parcelei spre rondul numit Piata Romana si creat odata cu taierea bulevardului Coltei (azi Lascar Catargiu) si a alinieri strazii Romane (azi parte din tronsonul Daci). Din trasarea acestei piete cu caracter perfect circular rezulta ca ar fi trebuit sa apara cateva constructii care sa accentueze caracteristica asta. Una dintre ele este cladirea ASE iar cealalta, la aproape 50 de ani distanta dar in spiritul trasarii initiale a pietei, blocul din Piata Romana nr. 9

Stefan spunea...

Adrian, eu multumesc. Te rog frumos sa imi dai link-ul cu Oskarul ratat.Am ratat si premiile Oscar :)
De ce sa isi fi desenat semnatura asa daca nu il cheama Otto? Nu contest ca il cheama Oskar daca zici ca asa s-a semnat chiar el. Inseamna ca stia :))

ADRIAN spunea...

Am vazut ca l-ai gasit dar adaca tot m-ai invitat sa dau legatura, iata:
http://a-craciunescu.blogspot.com/2011/01/oscar-maugsch.html

Momentul in care se semna asa era cu 18 ani inainte de primul sediu Generala si la 25 inainte de extinderea acestuia si la numai 5 de semnatura proiectului acestei case daca ne luam dupa data indicata de lista. Asadar cred ca era atunci la inceputurile carierei si inca nu-si formase o semnatura memorabila. Insa seamana, chiar daca se semna initial "Maugs", s cu sedila.

Pe de alta parte, am un plan de aliniere al strazii Cometa (Caderea Bastiliei) din 1898 care cuprinde toata Piata Romana. Mai am si alinierea din 1891, cu alta configuratie dar care arata ca parcela de azi a mancat terenul uni anume Nic. Moser, colt cu Romana. Cert este ca pe planul aprobat de Consilul Municipal in 1898, aici scrie "proprietatea comunei" si nu Sabba Stefanescu. Deci nu are cum sa fie casa din 1894. Nici pe planul orasului 1895-1899 nu figureaza, ceea ce confirma ce spuneam mai sus. Casa este insa facuta inainte de 1911, data la care figureaza atat ca amprenta cat si ca proprietar.

Stefan spunea...

Inseamna ca am vazut eu gresit in Lista Monumentelor.
Adrian, m-ai desfiintat. Hahahaha...
Glumesc, ma bucur ca putem sa ne lamurim chiar si cu o mica intarziere.
Acum nu o sa mai gresesc, o sa pun Oskar. Ramane in scris convingerea mea ca e Otto. Nu mai modific. Nu are rost. Sper ca generatiile urmatoare sa citeasca si comentariile. O sa pun trimiteri catre comentarii ca sa nu scrie gresit altii.

ADRIAN spunea...

@Stefan: da, probabil ca te-ai uitat gresit caci in listele, atat cea din 2004 cat si cea din 2010 acolo scrie foarte vag: "sfarsitul sec. XIX-inceputul sec. XX". Era foarte probabil sa fi scris si gresit data, n-ar fi fost prima situatie de acest gen. Toate pornesc de la nenumaratele erori de identificare si de datare din lista monumentelor din 1992 ...
N-ai de ce sa iti faci probleme :) Si revin asupra a ceea ce am spus corectand si spunand ca il chema Oscar si nu Oskar. Din nou, reflex de memorie caci in mai multe carticele am intalnit ortografia Orkar iar ce am gasit eu era cu "c" nu cu "k".
Mi-a placut prezentarea pe care ati facut-o casei. In cafenea n-ati indraznit sa intrati? Ma gandesc ca in afara de usi or mai fi avut ceva de macelarit si pe dinauntru ...

Anonim spunea...

sa nu fie 2: oscar maugş şi otto maugsch. 2 fraţ sărmani, care au absolvit cu 10 facultatea arhitectura din danzig, s-au îndragostit de o ţigancă pe care au urmat-o până la bucareşti etc etc

Anonim spunea...

Vroiam de cand am descoperit blogul sa va felicit pt treaba excelenta pe care o faceti! Este ceva inedit care ma face sa cred ca inca mai avem iubitori de frumos in tara asta.

Intr-adevar covrigaria strica de tot aceasta casa superba si nu stiu daca ati fost in interiorul cafenelei deschisa acum, dar tin sa spun ca arata foarte ieftin si neingrijit, asta fiind parerea mea de neprofesionist.

Oricum batjocorirea monumentelor istorice se poarta in capitala, caci la 10-15 metri de casa Sabba Stefanescu este o casa ridicata de Berindey si peste locul de semnatura al arhitectului este un panou electric...

Asta ca sa nu mai zic de casa lipita de ASE care este intr-o stare deplorabila. Recunosc, nu am reusit sa citesc toate articolele scrise pana acum din 2008 de cand este arhiva, de aceea nu stiu daca este sau nu, dar as vrea sa aflu mai multe despre aceasta casa-cea lipita de ASE.

Va multumesc pt treaba pe care o faceti! Si Succes in Continuare!

Stefan spunea...

@Anonim cu fratii Oscar si Otto - asta ar fi chiar tare de tot. Misto, mi-a placut.

@Anonim cu cafeneaua si semnatura lui Berindey fiu - multumim pentru aprecieri si iata:

http://a1.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc3/30306_400988728669_755233669_3919718_7715831_n.jpg

http://a7.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc3/30306_400988743669_755233669_3919719_8285222_n.jpg

Anonim spunea...

Va multumesc pt poze! Dupa cum am mai zis, este pacat de asa frumusete sa fie stricata, dar asta e tara...

N-am avut intentia sa fie anonima postarea, dar asa am nimerit :)

Astept cu nerabdare si alte postari, pt ca blogul acesta mi-a devenit un fel de guilty pleasure.

Toate cele bune, Vlad

Andreea Toma spunea...

Sincera sa fiu, eu am o oarecare teama sa nu fiu luata la rost daca as fi surprinsa fotografiind o cladire din aceasta veche. Nu mi-i imaginez pe proprietari sa fie incantati de o astfel de actiune.

Stefan spunea...

Pai nici nu sunt. Nu imi imaginez de ce. Eu m-as bucura sa imi pozeze casa. NU e asa de celebra si fatzoasa dar e destul de veche.

maria spunea...

aveti perfecta dreptate analizand modul in care sunt macelarite aceste case. Usa cafenelei e un dezastru, iar in interior dezastru s-a produs prin numeroasele amenajari. Cat despre firme sunt agresive estetic si lingvistic. Ce inseamna Sarlo?
Maria

maria spunea...

aveti perfecta dreptate analizand modul in care sunt macelarite aceste case. Usa cafenelei e un dezastru, iar in interior dezastru s-a produs prin numeroasele amenajari. Cat despre firme sunt agresive estetic si lingvistic. Ce inseamna Sarlo?
Maria

Stefan spunea...

Usa de sticla e un dezastru. Nu stiu de ce a mai pus-o. Sarlo inseamna Charlot. Vine de la Charlie Chaplin. Dar a scris omul intr-un stil foarte original. Daca nu ma insel sunt desenate acolo celebrul baston si bine-cunoscutul melon.
Vina nu e numai a proprietarului. El poate sa aiba gusturi indoielnice, iar in cazul asta eu cred ca are, dar daca el e kitschy de ce il lasa comisia asta a monumentelor sa mutileze in halul asta?

Laurentiu Mihai spunea...

Oskar, am vorbit zilele astea cu nepoata lui, o doamna plecata in Germania dar care vine vara in casa recuperata in Timisul de sus. In 1945, cand comunistii i-au "rechizitionat" casa, arhitectul s-a sinucis.

Anonim spunea...

Doamna Ioana B...