Cartierul bancar din centrul orasului este in prezent o arie plina de contraste. Ma voi ocupa azi de o parte luminoasa a acestuia- cladirea Bibliotecii Nationale. Aceasta se afla la intersectia strazilor Smardan, Doamnei si Ion Ghica, intr-o piateta poate un pic cam meschina pentru a-i pune in evidenta distinctia.
Locul pe care s-a construit cladirea, a carei prima destinatie a fost aceea de sediu al Bursei a fost donat de ministrul industriei, Ioan Lahovary. Anterior, in acea zona se afla o cladire apartinand clucerului Barcanescu. In 1907 s-a organizat un concurs in vederea edificarii Palatului Bursei, castigator fiind proiectul arhitectului Stefan Burcus (1871-1928; alte contributii: catedrala ortodoxa din Galati, Palatul asa numit 'al lui Tepes' din Parcul Carol).
Constructia a inceputi in mai 1908, inaugurarea s-a facut pe 23 (27 din alte surse) mai 1911. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilastri si coloane in stil corintic.
De acoperis s-a ocupat Alexandru Dimitriu, cel cu
omul de arama si cu
cavalerul de pe Primaria Sectorului unu, ex-Verde.
Sculpturile exterioare (sau poate doar cea de pe fronton?) sunt realizate de Emil Wilhelm Becker (1881-1952), sculptorul Curtii Regale (el este si autorul monumentului din piata Valter Maracineanu, pe latura de est a Cismigiului, al unor decoratiuni la Mausoleul din Marasesti, al unor sculpturi pe fatada Universitatii Bucuresti etc).
Sculptura de pe fronton infatiseaza Industria si zeul Mercur, cu un
caduceu in mana. Caduceul este folosit din antichitate drept simbol al comertului si este de multe ori confundat cu bastonul lui Esculap.
Din articolul Siminei Stan din Jurnalul National (4 aprilie a.c.) care ne-a oferit multe informatii aflam si numele altor contributori: antrepriza de constructii a lui Luigi Forabosco si Domenico Costa (
corectat!), arhitectii Toma Dobrescu si I G Mayer si inginerul G Constantinescu.
Cladirea a fost incepand cu 1955 sediul Bibliotecii Centrale de Stat/ Biblioteca Nationala a Romaniei. Ceausescu n-a mai apucat sa mute Biblioteca in sediul pe care il pregatise, pe langa Piata Unirii, dar poate cel pe care tara il va alege peste 3 zile o va face.
O casă aflată probabil la finalul vieţii. O găsiţi pe Splai, lângă Podul Hasdeu. Am remarcat-o de multa vreme, de când troleibuzul 91 întorcea acolo. Un aspect mai puţin obişnuit, de castel. Construcţia se pare că ar data din 1907. Iat-o mai întâi într-o poză făcută acum 4 ani.
Despre arhitectul cu nume amintind de un autor de best-seller nu am putut afla decât că a mai construit ceva case prin Bucureşti, posibil sa nu mai existe nici una. Despre Pomipliu Eliade, criticul literar mort la puţina vreme dupa ridicarea clădirii aflăm mai multe amănunte de la Andrei Pippidi. Articolul e scris acum 4 ani, când casa tocmai fusese vândută. Mă întreb dacă locatarii de azi sunt cei care au cumpărat casa atunci, mă cam îndoiesc. Sau or fi luat-o pe 2 lei şi atunci se explică oarecum degradarea accentuată din ultimii ani.
Într-o discuţie pe yahoo groups, Silvia Colfescu spunea că B P Hasdeu, prieten cu Pompiliu Eliade a făcut câteva sugestii privind planurile casei (un hol octogonal, probabil corespunzând turnului). O oarecare asemănare cu Castelul Iuliei Hasdeu exista.
Imaginile cu detalii parcă accentuează sordidul. Şi încă n-am pozat rufele puse la uscat şi geamurile sparte.
La sfarşit, o imagine de arhiva, de pe CD-ul adesea citat. Gardul e acelaşi.
P.S. Augustin Ioan, Dilema, nr 318
Există o casă în maniera Vilei Rotonda a lui Palladio, dar mult mai recentă, care pare părăsită, la intersecţia Splaiului Independenţei cu Podul Hasdeu. Pare părăsită acum, sau locuită, poate, de fantomele unor bătrîni. E într-o stare complet derelictă, dar tocmai stranietatea arhitecturii ei mă impresionează. O văd zilnic în drum spre casă. Este, cred, cea mai atipică locuinţă din Bucureşti, cea mai de neîncadrat stilistic şi, totodată, foarte elegantă în tipologia ei. Dacă e să aleg o singură casă din Bucureştiul vechi pentru a fi cu orice chip păstrată şi pusă în valoare, pe ea aş alege-o.
.jpg)
