Ramasite din Uranus

niste poze facute acum 3 ani (era 1 ianuarie oare?) in zona sfintii apostoli- apolodor. pentru una dintre dansele (poze adica) am fost urmarit si abordat cateva sute de metri mai incolo de locatara casei. de atunci mi s-a cam facut frica sa mai pozez prin oras

Fereastra

Asa arata geamul unei ferestre de palier intr-o vila de pe strada Popa Soare din Bucuresti. Atat am avut timp sa fotografiez insa am ramas masca vazand cum arata balustradele, mozaicul de pe jos, usile de la intrarile in apartamente, din lemn masiv sculptat, sau usile de la intrarea in imobil, din fonta, reproducand acelasi model ca la usile de apartamente. Poza imobilului nu e nici pe departe reusita, dar inca am o reticenta atunci cand fac poze de aproape caselor. Mi-e ca iese vreun "apropitar" si ma besteleste, iar eu fug de scandal. La primul etaj se vede balconul si fereastra cu geamul din imagine. Jos sunt cele 2 usi de acces in cladire. Pacat ca nu este renovata asa cum trebuie (fatada).

Case la Sosea

M-am dus sa fac poze casei Miclescu, anul trecut in decembrie, precum si hotelului Triumf. M-am dus pentru astea doua si am vazut alte ... noua(zeci si noua). Ba chiar mai multe. Astept informatii despre aceste case. In special ma intereseaza casa de la Kiseleff 35-37, aia parasita. Pe harta http://www.apmnir.ro/map.php in spatele casei nu se vedea decat fundatia cladirii care in decembrie 2008 se casca hidoasa. Probabil ca acum are deja geamurile cu fum la vedere. Casa cu coloane la intrare pe lungimea imobilului cred ca este palatul Adinei Woroniecka, fosta doamana Take Ionescu.

Casa Miclescu

"Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu. Întîi, să atragă atenţia bucureştenilor asupra frumuseţii oraşului lor, de care uită, trecînd prea repede pe lîngă casele tot mai dărăpănate ale înaintaşilor. E o frumuseţe sfîşietoare, ca a oamenilor pe care i-ai iubit cînd nu mai au decît puţine zile de trăit. ... O asemenea casă se găseşte "la Şosea", la colţul Kiseleff cu Mahatma Gandhi (nume care se potrivesc ca nuca-n perete!). Nr. 33 nu figurează pe lista patrimoniului, ca vecinele ei de la numerele 31 şi 35-37. A fost probabil construită în primii ani ai secolului trecut, în stilul "românesc" care era la modă atunci, ca şi costumele populare pe care doamnele de la Curte le îmbrăcau pentru a se fotografia. Un turnuleţ, în stînga, îndrăzneşte o sugestie de medievalism, ca şi bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée adîncă priveşte către grădină. Faţada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din faţa căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimţuită împodobeşte încă trei ferestre şi balconul lor. Aripa din stînga e închisă cu scînduri şi geamuri sub o streaşină de carton plesnită. Tencuiala e descojită şi ţigla acoperişului ştirbă. De multă vreme, casa este goală şi pustie. Numai şobolanii se fugăresc prin vasta sală de bal din centrul clădirii, atît de înaltă încît avea şi un balcon interior, pentru muzicanţi. În timpurile cele bune, gazdele de aici au fost colonelul (din cavalerie!) Radu Miclescu şi soţia sa, Elsa Florescu. ... Aşa că, în 1948, dictatura proletariatului nu i-a mai plătit pensia colonelului Miclescu, invalid din primul război mondial, iar el a refuzat să mai achite impozitul deodată crescut pentru duşmanul de clasă. Prin urmare, casa a fost confiscată. Trecînd în proprietatea ICRAL, acesta a închiriat-o Uniunii Artiştilor Plastici; s-au instalat aici pictorul Ştefan Szönyi şi familia sa. Cutremurul din 1977 a produs avarii grave, după care clădirea a fost declarată inabitabilă. În vremea asta, foştilor proprietari li se lăsase, din toată casa, doar baia şi o debara unde se ajungea prin subsol pe o scară de scînduri cu o funie pentru ţinut mîna. Această mizerie a fost îndurată de cei doi bătrîni cu o nespusă demnitate. Singura clipă de normalitate a adus-o întîlnirea la ambasada Franţei, la recepţia de la 18 mai 1968, cu un fost coleg de la Saint-Cyr: generalul De Gaulle. În februarie 1990, colonelul Miclescu a murit în baia în care locuise 40 de ani. Astăzi, casa e disputată într-un proces care va stabili deţinătorul drepturilor de proprietate, cumpărate prin 1994 de un geambaş de fotbalişti. Degradarea se întinde în continuare, ca să-i dea cîştigătorului un motiv de a dărîma şi de a vinde loturile în care ar putea împărţi terenul de 3000 m2. La alt colţ al şoselei Kiseleff, între fostul Muzeu "Toma Stelian" (devenit sediul PDSR) şi Ambasada Rusiei, pe locul viran cumpărat de Ambasada Canadei s-a ridicat deja un imens cub de beton şi sticlă, ceea ce arată că nimănui nu-i pasă de reglementările unei zone protejate." Andrei Pippidi - Casa Colonelului in DILEMA VECHE "La începutul lui decembrie, scriam despre Casa colonelului: casa Miclescu din Şoseaua Kiseleff. Comparaţi cele două fotografii, una luată atunci şi una acum. În patru luni s-a prăbuşit plafonul, pictat de Mirea*, al sălii de bal, iar rana acoperişului s-a deschis, largă. De curînd, aflasem că s-a început procedura de expropriere: probabil, acest progres rapid al ruinei este răspunsul." Andrei Pippidi - Cînd n-ai construit tu in DILEMA VECHE *GD Mirea - cel care a realizat picturile murale alea casei Vernescu a arhitectului Ion Mincu (asta in alt episod). Adaug cateva poze facute de Radu in noimbrie 2006 si in preajma Craciunului 2005. Este destul de evident ca arata mai bine. Sa ne gandim cum va mai arata peste 2 ani. Daca va mai arata...

Teatrul Lucia Sturza Bulandra - Sala IZVOR. Arhitect Ion Trajanescu

Foarte, foarte putine informatii despre cladirea Teatrul Bulandra Sala Izvor, fostul Palat al Ligii Culturale ridicat dupa planurile arhitectului Ion Trajanescu intre 1926-1929 (stil neoromânesc). Ion Trajanescu este arhitectul care a mai adus imbunatatiri cladirii crematoriului CENUSA intre 1931 - 1934, dupa inaugurarea acestuia in 1928. Cateva imagini care sa mai imbogateasca modesta arhiva de pe net. Cu o alta ocazie poate o sa punem cateva mai bune si mai explicite. Pana atunci - putina imagine si putina informatie.

O casa ...

... poate nu chiar oarecare, aflata pe bd Hristo Botev. il citez pe Andrei Pippidi, dilema veche, 2006 noiembrie 3: Proprietarul din 1895, data primului cadastru, era Ştefan Slatea, negreşit acelaşi cu Ştefan Zlatko, aşa cum îl numeşte anuarul din 1918, adică un recensămînt pe care-l datorăm ocupaţiei germane. "Slatea" sună bulgăreşte, o parte încă mare din burghezia noastră abia îşi românizase numele acum o sută de ani, fiind de origine străină. S-ar putea să fie vorba de fiul acelui Hristo M. Zlatev, stabilit în 1854 la Bucureşti, unde-şi făcuse studiile, şi care, devenind învăţător la Alexandria, a murit acolo în 1878. Altă presupunere, care-mi inspiră mai multă încredere, îl identifică pe omul nostru cu un comerciant activ în 1907, co-proprietarul firmei Economu & Zlatco din strada Şelari, magazin de drogherie şi articole coloniale. Frédéric Damé, în cartea sa despre capitala României aşa cum era în anul jubileului lui Carol I, îi menţionează pe cei doi asociaţi printre fruntaşii negoţului bucureştean. la scurta vreme dupa acest articol casa, la acel moment abandonata, a fost incendiata, scenariu repetat in primavara asta cu Casa Oromolu, din piata victoriei. cu toate astea, nu dupa multa vreme a fost serios refacuta. pozele dateaza din aprilie 2009, respectiv noiembrie 2006. cele noi primele, ca nu eu stiu bloga prea bine cu atasamentele

Monumentul EROILOR SANITARI

In timpul mandatului lui Dem. I. Dobrescu municipalitatea a inaugurat acest monument inchinat memoriei medicilor, sanitarilor si surorilor voluntare din timpul primului razboi mondial. Cel care l-a realizat este sculptorul florentin Raffaello Romanelli (1856 - 1928). Se presupune ca personajul feminin imbracat in uniforma de sora de caritate ar fi Regina Maria. Braul cu altoreliefuri care inconjoara pe cele 4 laturi soclul surprinde scene din activitatea personalului sanitar pe front sau in spitalele de campanie. Monumentul a fost inaugurat la 4 ani de la moartea artistului