marți, 26 octombrie 2010
Casa Ion Mincu - Arhitect Antonio Gaetano Burelli (Ordinul Arhitectilor din Romania)
joi, 14 octombrie 2010
Casa Romulus Porescu- arhitect Dimitrie Maimarolu
Pentru azi avem una din clădirile reprezentative pentru curentul art nouveau- casa Romulus Porescu, de la intersecţia Negustori cu Paleologu. E plin netul de imagini cu ea, dar nu pot să cred că în Bucureşti se află vreo construcţie breath taking de care să nu ştie decât o mână de oameni, iar aceştia să ţină secretul pentru ei. Doar în vise mi se întâmplă să descopăr câte un cartier fabulos pe la capătul cine ştie cărei linii de tramway. Poate aşa ceva. Sau aşa. Dar să revin, şi primele imagini să fie cele de arhivă (mulţumiri armyuser pentru imaginile din cartea lui Fr Dame) .
Dacă numele proprietarului nu vă spunea nimic (nu aş putea spune cine a fost; în cartea de telefon din 1937 şi în cea din 1938 există un singur Porescu- Florian, pe strada acum celebră Ştefan Mihăileanu. Vecini la alfabet sunt fraţii Porn, care se ocupau de ascensoare, dar asta e altă poveste. În 1958 Florian devenise Porăscu, şi se mutase pe Calea Călăraşi, presupun că la mai rău; din fraţii Porn rămăsese doar unul. Iar la adresa Paleologu 12, admiţând că s-a păstrat numerotarea, nu era alocat vreun număr de telefon. Lungă paranteză!), casa vă este desigur cunoscută. Un tramway alerga cândva pe lângă dumneaei. Arhitectul este Dimitrie Maimarolu (1859-1926), cunoscut mai ales pentru contribuţiile la proiectarea Cercului Militar Naţional şi Palatului Patriarhiei. Construcţia datează din primul deceniu al secolului 20.Faţada nu este la stradă, ca de obicei în Bucureşti. Nu ştiu dacă acele acoperişuri (de sticlă de obicei, aici se pare că s-a renunţat la materialul original) se numesc marchize, dar ne plac. O mică intervenţie modernă a produs un balconaş. A se compara cu primele poze. Totuşi fierul forjat cred că a fost adaugat demult, doar termopanele sunt mai noi. Strică mult. Oricum, starea casei nu e grozavă. Desigur, cel mai particular detaliu este fereastra rotunda. Ornamente vegetale tipice art nouveau şi ornamente vegetale naturale. Felurite alte detalii şi unghiuri. Încheiere fără legătură cu Maimarolu. Revin un pic asupra afirmaţiei că nu am cum să mai descopăr locuri spectaculoase în Bucureşti. Am trecut azi pe strada general Berthelot. Aproape de intersecţia cu Berzei, nu cunosc dacă intră în planul de demolare. Clădirea din stânga. Atâta mister emana ea in the fucking october afternoon light încât nu mai am cuvinte. Poza nu reuşeşte să îmi trezească atâtea asocieri de idei, dar o lipesc aici.joi, 7 octombrie 2010
Rarităţi 14- Familia spirituală de pe pereţi
Sponsorul nostru Ştefan a făcut o vizită astăzi în această casă, unde a avut ocazia să stea de vorbă cu un locatar binevoitor, de la care a aflat că arhitectul casei este un austriac (tot ale lui ar fi şi proiectele caselor vecine, iar şoferul acestui arhitect l-a cunoscut pe amfitrionul de azi), că anul construcţiei este 1925, că poporul sovietic a eliberat după '44 şi locuinţa de faţă, că personajul neidentificat este Giacomo Barozzi da Vignola.
Mai mult, a făcut şi poze înlăuntru. Nu sunt de aur, aviz amatorilor de frumos.