Raritati 22 - Drum. Taberei

Pe coltul unui bloc din cele de la Ho Și Min, alea sovietice, care poarta inca urmele gloantelor din decembrie 1989. La fel si placuta asta. Probabil e acolo de pe la finalul anilor 60. Si asa a ramas.
Am stat 27 de ani, sau mai mult, in cartierul asta, dar placuta asta am vazut abia acum 3 saptamani. Niciodata nu e prea tarziu. Poate o conserva primaria. Hahahahaha... Ce glumet sunt.

S-a furat...

"Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e. "
(Mihai Eminescu - La steaua)

Sper ca nu a ajuns la fiare vechi. Nimic nu ma mai mira. Chestia asta ar fi trebuit dusa la muzeu.


Vezi aici ce s-a furat.

Una şi aceeaşi?

Să fie această casă...

aceeaşi cu cea pozată de noi în 2005

şi azi?

Voturile dvs sunt aşteptate. În mod excepţional am prelungit perioada de votare până mâine seară la ora 20. Sondajul nu va fi valabil decât dacă vor vota jumătate plus unu din numărul mediu de vizitatori zilnici. Aştept dară 3 voturi. De fapt două, întrucât eu votez pentru da. E aceeaşi, mult schimbata, dar aceeaşi.

Sursa poză 1- Fr Dame- Bucureştiul în 1906, prin amabilitatea army user.

Biserica Italiana- arhitecţi Mario Stoppa şi Giuseppe Tiraboschi

Nu cred că acum 100 de ani exista o comunitate uriaşă de expaţi italieni în România (impresari de fotbalişti, creatori de modă, maseuze, foşti miniştri ai tineretului şi turismului sau simpli panacoţi) şi că biserica de pe Bulevardul Magheru/ Bălcescu a fost construită pentru ei. Găsim istoricul bisericii afişat la intrare, la ce bun să-l re-scriu sau, mai rău, să-l rescriu? A abordat şi Andreea subiectul. Şi mulţi alţii. O poză mai veche la Raiden. Metropotam. etc etc Atâtea imagini, însă, numai aici găsiţi! Din păcate, numai din exterior. Cel mult luate prin gard, la casa parohială dacă îi pot spune aşa.

'Sinagoga pseudo-olandezo-maură' de pe Corbeni

O casă care nu poate trece neobservată, unică in oraş. Probabil că inspiraţia se află în arhitectura renascentistă olandeză. Unii vorbesc însă de casa maură de pe strada Corbeni. Bănuim că arcele în potcoavă au dus la această etichetare. Nu cunoaştem cine a construit-o, de ce şi când. Probabil prin anii 30 ai secolului trecut. Nu vrem să fabulăm, aşa ca îi lăsăm pe alţii mult mai talentaţi:
După gheţărie urma o casă cu desăvîrşire flamandă, cu faţada de cărămidă smălţuită, înălţată pe trei nivele dintre care ultimul se ţuguia în trepte şi se-nfigea în cer ca un fierăstrău. Ferestre cu obloane deschise, avînd tăiate-n ele inimioare, răsfrîngeau frunzişul castanilor din faţă. Astfel de case, toate ţuguiate, lipite unele de celelalte într-o faţadă continuă, colorată pestriţ şi sobru în acelaşi timp, se-nşiră de-a lungul apelor leneşe ale Ţărilor de Jos, împingând o aripă virtuală în valurile moi ca de gelatină. În prăfosul şi nespus de tristul oraş din Bărăgan, o asemenea casă era exotică asemenea unei păsări liră care, venită de nicăieri, s-ar fi aşezat la mahala, într-un crîng de liliac. [...] Fata se opri în faţa casei olandeze, o privi întreagă, dîndu-şi capul pe spate (faţada dreaptă şi înălţată exagerat depăşea cu mult acoperişul dindărătul ei) şi deodată avu sentimentul limpede că se află într-o pictură. Că, exact în acel moment, cineva contemplă, cu nespusa-ncîntare, taboul, în grea ramă barocă, înfăţişînd o casă flamandă de cărămidă smălţuită, colorată portocaliu şi stacojiu, al cărei fronton în trepte se conturează pe cerul înalt, pictat neglijent cu cuţitul.[...] În primii ani după ce descoperise casa de pe Corbeni şi-şi începuse viaţa dublă, Coca încercase mereu să afle cît de mare era, de fapt, încăperea aceea întunecată.
Cât de mare era şi ce se petrecea în încăperea respectivă putem afla din romanul Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, din al cărui secund volum (Corpul) am citat mai sus.
Şi poze. Se observă şi mici modernizări.

Vila Filipescu Vulpe (Brâncoveanu) - Arhitect Roger Bolomey

Singura chestie deosebită sau, mai bine spus, o realizare personală, este că am reușit să fac poze pe un domeniu capsulat. Cu atâta portocaliu în sufletele noastre cu greu se mai poate pătrunde în partidul aflat la putere. Sau în sediul acestuia. Cetățenii asaltează gruparea cu dragoste şi propuneri. Este normal să nu intre oricine. Iar ceea ce poți TrU (copyright Radu Ionescu) să faci pentru partid, şi nu invers, ţine în loc de Cerberul de la poartă. Iar tu nu iți permiți multe să faci nici pentru tine. 

 

O casă cu un destin predestinat, zic eu – a trecut prin mâna multor proprietari iar astăzi este atuul din mâna unor gambler-i. Reședință cu „sânge albastru” a fost demolată de multe ori pentru ca tot de atâtea ori să fie reconstruită, mereu mai frumoasă, pe măsura rangului şi a numelui. Şi astăzi îi trec pragul tot prințișori şi beizadele. Care, normal, o găsesc pe măsura rangului lor căci mulți dintre ei s-au născut la bloc. Sau, mai simplu, la tara. Unde şi veșnicia s-a născut. Așa cum par ei în această vilă – veșnici.

Rând pe rând, pe Aleea Modrogan, astăzi la numărul 2, au construit reședințe Alexandru Filipescu Vulpe, apoi fiul sau Ion Filipescu Vulpache, cel care a fost căsătorit cu fiica de domn, Eliza Bibescu, avându-l ca tată pe Gh. Bibescu Vodă. Apoi fiul lor, Alexandru Filipescu, moștenește casa şi, la rândul lui, o reconstruiește. Va apela la arhitectul Roger Bolomey să ridice vila (așa cum este şi astăzi). Construcția a fost finalizată la 1913 (sau 1916, zic alţii). Murind fără urmași, Alexandru Filipescu lasă vila vărului său, Constantin Basarab Brâncoveanu. De la acesta a ajuns pe mâna statului în urma neachitării unor împrumuturi bancare care fuseseră girate cu casa.*

Prinţul Basarab C. Brâncoveanu

(Poza e luata de pe net dar nu mai ştiu de unde. Îmi cer scuze. Dacă cineva o revendică rog sa puna şi link  şi să îmi accepte şi scuzele)

Tot de la stat a primit-o ca sediu central de partid FSN-ul, partidul lui Ion Iliescu şi al lui Petre Roman. Şi nu numai. Al multor alți comuniști de linia doi, cei care își așteptau rândul. Şi le-a venit până la urmă. Din FSN s-a rupt** actualul PD, cu Petre Roman în frunte. Au defilat ei cu Petrica până când l-a păcălit Băsescu. Şi pe el şi pe noi.

În încheiere am o nelămurire – ce căuta Roger Bolomey in România? 

* Informaţi apare în mai multe locuri. Dar, aşa cum am mai spus, mă feresc de aceeaşi informaţie din 10 locuri, care în toate 10 apare la fel. Am gasit aici  câteva rânduri despre averea prinţului. Dacă la 25 de ani era cel mai avut proprietar funciar, iar la naţionalizare i s-au luat clădiri importante, cum a ajuns sa nu işi poată plăti un împrumut? Este deci posibil ca şi această casă să îi fi fost luată odată cu restul averii. Dacă nu a fost aşa şi este adevărat cu împrumutul... e grav.

**Ce a rămas din FSN după plecarea PD-ului se cheamă azi PSD. Nici ei nu o duc rău la capitolul sediu de partid. De altfel la nici un capitol, poate mai puțin la procente. Sediul central al PSD este casa Toma Stelian, pe Șoseaua Kiseleff 10.

Raritati 21 - Cartus ornamental

Ma grabesc sa pun acest cartus ornamental (al unei ferestre) pe care il putem admira la o casa simpla undeva pe strada Transilvaniei sau strada Pictor Theodor Aman. Ce reprezinta? Tot un aminal fantastic, seamana cu figura aceasta doar ca turtita. Din pacate la vremea la care scriu eu arata mult mai prost decat la momentul fotografierii.Primul !